Traditionalul tort de nunta, asa cum il stim noi, are o istorie veche de sute de ani. Din clipa in care a devenit popular, au aparut multe variante de torturi: cu etaj, cu frisca, clasicul cu esenta de rom si ciocolata. Toate au trecut testul timpului, rezistand sute de ani. Dar cum a inceput totul?
Pornind de la paine
Primele torturi au aparut inca din antichitate. In cele mai multe cazuri erau facute din grau sau orz si erau mai degraba o paine. Grecii antici, romanii si egiptenii coceau paine in cuptor, in forme de pasari si o rupeau deasupra capului miresei ca simbol al fertilitatii, rodniciei si norocului. Oaspetii se inghesuiau sa prinda si ei o bogata ca sa le poarte noroc.
Zaharul!
Pe timpul anglo-saxonilor, zaharul si-a facut aparitia in painea traditionala. Desertul era de fapt o paine normala la care se adauga zahar. Cu timpul s-a facut o traditie ca toti invitatii sa aduca prajituri cu zahar si sa le puna una peste alta si sa formeze o gramada cu varf. Mirii trebuiau sa se sarute cu foc langa turnul de prajituri fara sa-l darame. Daca reuseau asta insemna ca vor avea o viata plina de prosperitate.
Tortul cu etaj
Aparitia tortului cu etaj nu se stie sigur cand a avut loc. Se spune ca pe timpul regelui Charles al doilea, un bucatar francez venit sa viziteze Londra, a asistat ingrozit la obiceiul englezilor de a forma o gramada din paini cu zahar, astfel venindu-i ideea de a face un tort de biscuiti pe mai multe etaje. Aceasta idée a facut senzatie la vreme aceea, mai mult, englezii au renuntat la “gramada” lor traditionala si au inceput sa faca si ei “tortul cu etaj”.
Tortul de inghetata
Mai tarziu a aparut curentul renascentist si au devenit foarte populare torturile cu etaj care semanau cu un castel. A devenit uzual ca torturile sa fie cat mai asemanatoare cu un palat acoperite cu zahar alb si inghetate. Aceasta simboliza puritatea. Apoi au inceput sa apara si figurine care se puneau deasupra tortului.
Puritatea nu era singurul motiv pentru care torturile erau imbracate in zahar alb si inghetate. Era si un mod de a spune ca esti un om avut, care isi permitea sa se joace cu ultimele tendinte ale vremurilor. Se spunea ca cine are tortul mai alb, este cel mai avut. Asadar a inceput sa se foloseasca zahar alb rafinat, un ingredient foarte scump la acea vreme. Cu alte cuvinte cu cat era tortul mai alb, cu atat familia respectiva era mai bogata, mai pura si mai implinita.
Vise dulci!
Pe la 1700 a aparut o noua traditie: se punea o bucatica de tort intr-o cutie si era luata acasa de catre o fata , iar inainte de culcare o punea sub perna pentru a-si visa viitorul partener.
0 Comments Received
Leave A Reply